BANCHETUL

BANCHETUL

Prietenii mei cu suflete aurii,
Această zi-nsorită, minunată,
Spre veselie și iubire ne-a fost dată.
Haideți in același râu cu ape zglobii,
Să ne pogorâm cu toții încă-odată,
Căutînd cetatea tinereții, fermecată.

Dinspre Egiptul faraonului Merneptach,
Soarele se-nalță peste câmpie,
Și Duhul sfânt al lui Dumnezeu,
Suflul dătător de viață, Ruach,
Cu blândețe peste fața apelor adie
In liniștea după-amiezii sinilie.

Picioarele ne sunt spălate de tină,
Intrați in sala banchetelor divină!
Lasați mâhnirea-n urmă și orice regret
Căci printre fecioarele care aduc lumină,
Pășește în taină surîzînd discret,
Un dulgher umil născut în Nazaret.

Să spumege vinul turnat în pahare,
Între noi, umbre dragi ce-au ieșit din uitare,
Sunt părinții si frații ce de mult s-au dus,
Ne-nsoțesc voioși de-a noastră-ncântare.
Sa vărsăm pentru ei un strop de inchinare!

De ce nu se reîntoarce acel trecut apus?
Înțelept, in tăcere, ne răspunde Iisus:
BIS IN IDEM FLUMEN NON DESCENDIMUS!

Stefan Ichim M.D.; May 4, 2009
Copyright 2009 IKE329Translator (UN: ike329 at Writing.Com). All rights reserved.